Cu si despre scriitori (ne) canonici

"Fiindca noi nu posedam libertatea tribunei, nici arma zilnica a jurnalismului, am proiectat sa-mi fac din teatru un organ spre biciuirea naravurilor rele si a ridicolelor societatii noastre." (V.Alecsandri)
Alecsandri a consacrat cea mai mare parte a activitatii sale teatrului ("Nu stiu daca am creat teatrul national, dar stiu ca i-am adus un mare concurs"). Ii placea succesul direct al acestui gen si spiritul sau critic gasea aici o nimerita desfasurare. Rolul sau in dramaturgie era imens;el creeaza de fapt temeliile teatrului romanesc, creand un repertoriu, un public, si oferind catorva mari actori rolurile care i-au consacrat.
In peste patru decenii a compus aproape 50 de lucrari dramatice in toate genurile, de la farsa si vodevil la comedie, opereta si drama.
G.CALINESCU: "Alecsandri reprezinta o prima faza in seria scriitorilor care vor folosi caracterizarea personajelor prin nume, prin comicul verbal".
Ciclul despre faimoasa Chirita (Chirita in Iasi, 1850; Chirita in prpvintie, 1852; Cucoana Chirita in voiagiu) se bucura si azi de succes, "izbutind sa invinga vremea". Scenele de caracterizare sunt enorme si produc un ras sanatos. Comicul e predominant de limbaj.
Galeria de personaje create de Alecsandri este completata de protagonistii unor monologuri "canticele comice", printre care: "Sandu Napoila ultraretrogradul"-1860, "Clevetici ultrademagogul"-1860, iar altele evocand personalitati populare: "Barbu Lautarul"-1867 si "Ion Papusariul"-1867.

Dramele istorice ale lui Alecsandri raman ca unele dintre primele noastre drame romantice in versuri, cretii care au contribuit la asimilarea curentului in teatrul romanesc.

Astazi, V.Alecsandri este cel care pastoreste Teatrul National "V.Alecsandri" din orasul nostru.

GREŞEALĂ ŞI CORECTITUDINE ÎN MEDIA AUDIO-VIDEO
În redactarea unui articol, în realizarea unui reportaj, pentru prezentarea unei emisiuni,fie TV, fie radio, se depune foarte mult efort, se sacrifică foarte mult timp: mii de ore de pregătiri, repetiţii. Cu toate acestea se mai fac unele greşeli de exprimare şi asta uneori din neatenţie dar şi din neştiinţă.Noi, cei de acasă, urmărim cu multă atenţie fiecare emisiune, observând orice greşeală de orice tip. De nenumărate ori prezentatorii clachează, însă tot sunt luaţi drept exemplu/model. Se presupune că sunt foarte inteligenţi/culţi; sunt ascultaţi de către toată lumea, iar greşelile lor provoacă râsul şi multe discuţii, bârfe, ceea ce este de fapt de plâns. Să fie oare neatenţia/ oboseala, emoţiile? ...sau lipsa de informare? Oricine are dreptul să greşească, dar "perlele" de pe posturi uneori sunt inadmisibile. Unele emisiuni tratează şi satirizează greşelile altora, cum ar fi Cronica Cârcotaşilor, difuzată miercurea pe Prima TV incepând cu orele 20.

"Cărţile sunt prietenii cei mai liniştiţi şi constanţi, consilierii cei mai accesibili şi înţelepţi şi profesorii cu cea mai multă răbdare." (Charles W.Eliot, Viaţă fericită).Cărţile au reprezentat, timp de sute de ani, singurele modalităţi de transmitere a unor informaţii, evoluţia lor reflectând evoluţia tehnologică a omenirii. Cu toate acestea, ele sunt înlăturate de către actualii adolescenţi în favoarea noilor mijloace de informare mult mai captivante şi mai uşor de parcurs (internetul, presa, TV, radio). Astfel cărţile au intrat intr-o nouă etapă evolutivă - cartea electronică, sau e-cartea - care reprezintă o versiune digitală a unei lucrări, versiune ce poate fi vizualizată fie prin intermediul unui calculator, fie prin intermediul altor dispozitive compatibile. Este deja destul de clar că e-cărţile reprezintă viitorul conceptului de "carte" şi că, la un moment dat, “cărţile de hârtie” vor fi privite ca nişte curiozităţi, ca nişte obiecte de anticariat. Evident, acest moment este încă foarte departe în viitor, dar se pot observa deja semnele sale prevestitoare. Alte motive care îi împiedică pe tineri să citească ar mai fi preţul şi volumul cărţilor sau lipsa timpului.

30, 2006

CĂRŢILE SUNT O COMOARĂ, ÎNSĂ NU TOŢI CUNOSC ADEVARATA LOR VALOARE
Cu toate că nu ne prea plăcea să citim, acum, o dată cu lecturarea romanelor lui Mihail Sebastian, "Accidentul", respectiv "Oraşul cu salcami", putem spune că am descoperit/am trezit în noi un anumit interes pentru lectură. Înainte citeam doar cărţi impuse de profesori, din obligaţia pe care o are elevul faţă de şcoală,totul intr-un mod obiectiv. Credem că mai sunt şi mulţi alţii care au procedat şi încă procedează la fel, care nu ştiu, nu cunosc adevărata esenţă/valoare pe care o deţine o carte. Frumuseţea acestor cărti ne-a deschis o poartă spre lectură/plăcerea de a citi. Mihail Sebastian urmăreşte în opera sa formarea intelectuală şi sufletească a eroilor; cuprinde trecerea de la copilărie la adolescenţă, momente de criza psihologică.Romanul "Accidentul"(1) se deschide cu imaginea în plină stradă a unei tinere doamne, pe nume Nora, trântită în zăpadă în urma unui stupid accident de tramvai. Înconjurată de un grup de trecători curioşi, victima se adresează unuia dintre aceştia, care o ajută să se ridice şi o însoţeşte pană acasă, ea având piciorul drept fracturat. Cei doi ajung să păstreze legătura. De aici începe relatarea unei frumoase şi intresante poveşti, la început a uneia de iubire/afecţiune şi nu a celor doi, Nora si Paul, după cum cred că vă imaginaţi, ci a avocatului Paul cu pictoriţa Ann. Eroul trăieşte epilogul iubirii şi geloziei faţă de persoana iubita, într-o stare de blazare şi indiferenţă aparente, ce au rădăcini dureroase in mediul vital, înclinând spre sinucidere. În această stare sufletească o cunoaste pe Nora, care are şi ea aceeaşi dorinţă de protejare a bărbatului, dorinţă ce depăşeşte eroticul. Este de-a dreptul interesant cum Paul, reuşeşte să iasă din vechiul stil de viaţă, din permanenta stare de indiferenţă, de melancolie de pană atunci, fără speranţe de supravieţuire. Ajunge să-i fie schimbată viaţa radical, "să-l scoată din manii şi din idei fixe". Citind veţi putea afla răspunsul/ "medicamentul"care l-a vindecat şi care i-a redat plăcerea de a trăi, de a accepta viaţa aşa cum e ea, cu bune şi rele."Accidentul" în fond, este un poem al sufletului unui intelectual complexat, ce işi vindecă nostalgiile cognitive si erotice..."Oraşul cu salcami" (2) este o încercare de a refabula primele iubiri, raporturile psihologice ce se stabilesc între eternii: Paul şi Adriana. În prima parte a romanului este descris oraşul cu salcami, oraşul D... , unde eroina principală, Adriana Donciu, se îndrăgosteşte de vărul ei Paul Mlădoianu. Acesta nu peste mult timp pleacă la Bucureşti şi îşi vede de viaţa lui, căsătorindu-se cu Lucreţia Ginulescu. La fel si Adriana işi începe o nouă viaţă alături de Gelu, însă relaţia lor nu a durat aşa de mult, gândul ei fiind mereu la Paul. După ce fiecare îşi trăieşte drama alături de persoanele nepotrivite, cei doi Paul şi Adriana se reîntâlnesc in oraşul D... . Urmează o căsnicie frumoasă/fericită. Romanul are un final fericit, dragostea triumfând.

INFLUENŢA MASS-MEDIEI ASUPRA ADOLESCENŢILOR
Mass-media, prezentă în cadrul societăţii prin ziare, reviste, radio, televiziune, internet, ocupă un loc de vârf in viaţa adolescenţilor. Atât informaţiile pozitive, cât şi cele negative influenţează, tinerii îşi pot forma un stil de viaţă urmând exemplele mediei. Cu timpul s-a transformat, a devenit un mijloc de manipulare.Presa, înseamnă din pacate, mai multă manipulare decât informare. Trebuie să se acorde o mai mare atenţie dezvoltării capacităţii de a discerne binele de rău, de a învaţa să selectăm dintr-o vastă masă de informaţii.Ziarele de scandal urmăresc manipularea opiniei publice şi distragerea atenţiei de la anumite evenimente de importanţă majoră. Sunt multe emisiuni care au si roluri negative asupra adolescenţilor. De aceea depinde de ceea ce vizionăm, dacă are un rol informator sau deformator.Puţine mai sunt ziarele care fac presă adevărată. Rarităţi, cum ar fi Evenimentul, România liberă, Cotidianul, prezintă într-adevăr realitaţi. Ca bun exemplu mai poate fi luat şi ziarul Tribuna Învăţământului. Răsfoindu-l (nr.831), articolul care mi-a atras atenţia in mod deosebit a fost cel de la pagina 11 (redactat de Prof. Marian Banu, Şcoala Nr.133 şi Prof. Vasile Trifu, Colegiul Naţional Mihai Eminescu, Bucureşti): "O şcoală democratică fără violenţă"- proiect iniţiat de Consiliul Europei. Acest proiect işi propune să ofere un instrument practic tututror "actorilor" implicaţi în viaţa şcolii (elevi, părinţi, profesori, conducere, autorităţi publice), îi invită să coopereze, să participe la dialog, să înţeleagă. Articolul susţine că în 75% din şcoli este prezentă violenţa. O informaţie nouă? Nu, aşa este; în majoritatea şcolilor există conflicte între colegi, între elevi şi profesori. "Nu mai există respect nici pentru sine, dar pentru profesori? Este o ruşine, dar nimic fals. MEdC (Ministerul Educaţiei şi Cercetării) vrea să găsească o strategie împotriva violenţei din şcoli/ schimbarea mentalităţii, sarcina diriginţilor. Asteptăm lansarea proiectului în toate şcolile!"